14 sept. 2020

Va fi bine!

Se uita in oglinda emotionata, isi mai aranjeaza o data buclele aurii si spune:"sunt pregatita!"

Eu imi sterg repede lacrimile din coltul ochilor, ii zambesc si o imbratisez puternic.

E timpul sa pornim spre scoala.

  • E prima zi.
  • Clasa 0.
  • Punctul 0.

O mie de intrebari nu-mi dau pace.

Ce isi va aminti despre ziua de astazi?
Va fi in siguranta?
Ce amintire va purta cu ea de-a lungul anilor? 
Se va acomoda cu toate regulile vremurilor pe care le traim?
Ce urme vor lasa acestea in sufletul ei mare si minunat de copil?

"Mami, abia astept sa ajungem, sa o intalnesc pe doamna invatatoare si sa imi cunosc colegii!" rasuna vocea Sarei.


Las gandurile intr-un colt si ii impartasesc entuziasmul: "Sunt convinsa ca va fi o zi speciala. Sa te bucuri de fiecare moment. Ne vedem la 11 si apoi ne petrecem ziua impreuna, ca fetele!"

Topaie de bucurie si striga "yay, yay, yay! Esti cea mai buna mamica din lume!"

La poarta scolii, isi tine mandra ghiozdanul in spate si, curioasa, isi cauta din priviri colegii.

Se alatura grupului cu un "buna dimineata" timid. 

Zambetul din spatele mastii nu se vede, dar ochii ii sclipesc.


"Va fi bine, mami" striga ea, in timp ce-mi face cu mana, citindu-mi parca gandurile.

"Te iubesc, Sara!" reusesc sa ii raspund cu vocea aproape tremurand.

Plec si lacrimile nu mai pot fi stapanite.

Slava Domnului ca ea e pregatita! Mie imi va mai lua putintel timp. 



26 apr. 2020

DA!

Nu am scris niciodata despre parintii mei. Asta pentru ca sunt prea putine cuvinte care sa cuprinda dragostea si recunostinta pentru ei.

Totusi, astazi e o zi atat de speciala incat nu poate trece fara macar sa incerc.

Desi un cliseu, sunt ceea ce sunt datorita lor. Au luptat cu toate greutatile posibile pentru a ne oferi ziua de maine, o educatie, un rost in viata.

Lectiile cele mai importante de la ei le-am primit: cea a ambitiei, a prieteniei, a straduintei, a iubirii, a iertarii, a fericirii din lucrurile simple, a familiei!

Mama si tata sunt prietenii mei cei mai buni, bratele care ma ridica atunci cand mi-e cel mai greu, primii pe care ii sun pentru a impartasi momentele de reusita si bucurie.







Astazi sarbatoresc 40 de ani de cand au spus "Da!" unei vieti cu bune si rele, cu nimic si cu de toate, cu suparari si intelegere, dar mereu cu incredere si alaturi unul de celalalt!!








Sa fiti sanatosi, sa va tineti in continuare strans de mana! 

Sa ne revedem curand la Onesti, sa vorbim ore in sir, sa mancam gogosi si sa ciocnim un pahar de sampanie in cinstea voastra.

La multi ani, aniversare fericita!🥂

31 dec. 2019

Schimbare, curaj si iubire

Schimbare este primul cuvant ce imi vine in minte cand ma gandesc la anul 2019. 

Al doilea este curaj

Dar, cel care defineste intreg anul este iubire

Toate cele 3 au contribuit la un 2019 memorabil.

Sa le luam pe rand:)






La inceputul anului am lansat prima carte de povesti pentru copii, blogul si editura. 
N-a fost deloc usor, dar pasiunea a castigat in fata atator obstacole.






Apoi, a urmat pasul la care nimeni nu s-a asteptat. 
Schimbarea jobului dupa 9 ani!

Job ce a insemnat un mediu al succesului, plin de colegi si oameni foarte dragi, dar si unul al dezamagirilor si increderii inselate. Cu toate acestea, ramane locul unde am crescut atat profesional, cat si personal, atat de mult. Am ales sa plec cu inima plina de recunostinta pentru lectiile invatate si cu emotie pentru ceea ce urma.

O emotie ce avea sa se risipeasca treptat. Si asta datorita minunatelor persoane pe care le-am intalnit. Au ajutat din prima clipa sa nu resimt schimbarea ca pe un proces greu si anevoios. 
Mi-ar placea ca voi toti sa fiti inconjurati de astfel de oameni: profi, smart, pe care te poti baza, cu simtul umorului si in fata carora sa poti fi tu; cu bune si mai putin bune.


Ce s-a mai schimbat in 2019

Cred ca numarul prietenilor. Sunt mai putini, dar adevarati si, de fapt, asta conteaza. Sa construiesti relatii ce rezista in timp si nu sa pastrezi unele ce cu siguranta ar disparea la prima adiere de vânt.

Haideti sa va spun cate ceva si despre iubire acum:)

Incep cu zambetul si imbratisarile copiilor. Ei sunt balsamul care imi alină orice suparare. Cand ma uit la Sara si Sebastian, imi doresc sa fiu puternica si sa le ofer cat mai multe momente frumoase, timp special impreuna si tot ceea ce au nevoie.

Cand ma uit la sotul meu, vad tot ce e mai bun in lumea asta mare. Sprijinul meu neconditionat si fericire deplina.

Cand stiu ca parintii si fratele sunt sanatosi, iar in anul ce a trecut am fost la fel de uniti, nu pot decat sa fiu recunoscatoare si sa ma rog sa fie la fel in noul an.

Dragostea familiei este mereu motorul care face ca totul sa vibreze si sa functioneze.



Cu ce sa vina 2020?

-> sanatate
                           -> liniste
                                            -> intelegere
                                                                   -> veselie
                                                                                          -> rabdare
                                                                                                                -> reusite



La multi ani!

4 sept. 2019

2 ani ca 2 minute

O a doua liniuta pe testul de sarcina incepea sa prinda contur. O mie de ganduri au zburat intr-o secunda.

"Un fratior sau o surioara pentru Sara! 2, vor fi 2! In ce data suntem azi? Abia astept sa ii spun lui Stefan! Impreuna o scoatem la capat intotdeauna! Sa fie adevarat? Cata fericire!"

Cand am auzit ca e baiat, ne-am privit zambind, gandindu-ne: "bineee...si la prima sarcina tot asa ni s-a spus si uite ce minune de fetita avem!" :)

Lunile au trecut si, intr-o seara tarzie de septembrie, stand pe o banca din apropierea blocului, am decis ca e momentul sa ne indreptam spre clinica.

Sebastian a venit pe lume la 22:45 si prima strangere de mana a primit-o de la Sara.

Se uita fermecata la omuletul mult asteptat si iubit din prima secunda in care a stiut ca va avea un fratior.


Un partener de joaca, un invatacel, un sustinator, un aliat, un ajutor, un prieten pe viata.





Parca mai ieri striga Sara;" mami, vino, Sebastian sta in fundulet! Mami, tati, vedeti? Merge singur!" Haide, spune : apa, A, E, I, multumesc, su-ri-oa-ra!", iar astazi deja e a doua aniversare.


2 ani cu multa veselie

2 ani plini de binecuvantari
2 ani in care am simtit ce nucleu puternic formam in patru
2 ani frumosi ca primele zile de mai
2 ani cu iubire cat pentru o viata
2 ani ce au parut 2 minute




In fiecare moment petrecut cu tine, imi dau seama cat sunt de fericita si norocoasa.






Ma topesc cand ma imbratisezi, iti lipesti caputul blondut de umarul meu stang si soptesti: "mami, te iubec!"






Eu te iubesc si te ador, baietelul nostru extraordinar, charismatic, tare istet, prietenos si amuzant!

Vorbaretule:)

Ma fascinezi pur si simplu.


Iti doresc sa cresti inconjurat de iubire, sa ai o copilarie colorata si sa pastrezi bucuria pe care o emani prin toti porii!

La multi ani, Sebastianul meu!



15 iun. 2019

In ce grupa esti?






Cu inima plina de trairi pe care doar o mama le poate intelege pe deplin, intram in gradinita din spatele blocului.  Cand ne-am mutat in cartier, zambindu-ne, ne spuneam: "E atat de aproape. Aici va merge si copilul nostru". 


Pareau vremuri atat de indepartate, dar, dupa 2 ani si 7 luni, portile gradinitei se deschideau pentru minunea ce ma tinea strans de mana. 

Dupa cele cateva zile de acomodare, au urmat 3 saptamani in care ea ramanea plangand in grupa, iar eu ma indreptam cu lacrimi in ochi spre serviciu. Imi imaginam cum ma intorc, o cuprind in cea mai puternica imbratisare si plecam intr-un loc doar al nostru. Insa, realitatea venea cu ore intense de lucru si goana catre casa pentru a intelege ca "mami vine mereu. Nu te va lasa niciodata."








Curand, a urmat prima serbare si o primă poezie pe care eu o recitam in gand, iar ea, tinand un microfon in mana dreapta, punea tot sufletul ei de copil bun si bland in fiecare cuvintel rostit.


Grupa mijlocie, marcata de schimbari ce stergeau din entuziasmul Sarei de a mai pleca dimineata de acasa, ne-a determinat sa ne luam ramas bun de la gradinita din spatele blocului.










Timpul a demonstrat ca decizia, cantarita si intoarsa pe toate partile luni de zile, a fost cea mai potrivita pentru ca fetita vesela si plina de viata sa reapara. 






Este uimitor ce impact au dascalii asupra micilor omuleti in formare. 


Cum de la teama, tristete, respingere, se trece la entuziasm, dragoste, nerabdare, dorinta de a ajunge cat mai repede in fiecare zi!

Grupa mare a insemnat progres, insusire de foarte multe lucruri noi, afectiune fara margini, grija, dedicare, prieteni noi si povesti interminabile despre cat de grozav si-a petrecut ziua.

                                      Noua ne-a adus liniste si impacare.








In fata dulapului cu rochite colorate, o alegem pe cea pentru serbarea de a doua zi. Le probeaza pe fiecare in parte si se invarteste fericita.

Eu ma intreb din nou "cand s-a facut asa mare? Cum se face ca fetita mea cu parul blond si ondulat termina grupa mare?"



Acum, in fata unei sali pline, rosteste cu vocea tremuranda poezia pe care cu drag a pregatit-o.

"Mami, am fost tare emotionata!" imi marturiseste cand ne indreptam spre gelateria preferata.

Ii raspund ca e firesc si ca s-a descurcat grozav, iar eu sunt foarte mandra de ea. Si nu doar pentru astazi. Ci pentru cat de frumos a crescut pe parcursul anilor de gradinita.




  • pentru cum a reusit sa faca fata diverselor si profundelor stari emotionale
  • pentru cum a interactionat cu cei din jur,
  • pentru prieteniile legate,
  • pentru toate rezultatele activitatilor in care s-a implicat,
  • pentru fiecare experienta acumulata

Din fericire, se mai poate bucura inca un an de aceasta etapa a copilariei.

Pana atunci, ne asteapta vacanta de vara. Lunga pentru parinti, mult asteptata de copii si cu ocazii de a ii revedea pe bunici :)





27 mai 2019

34


De ceva timp, am ales ca ziua de nastere sa mi-o petrec departe de rutina zilnica si de agitatie. 

Dupa multe cautari, destinatia a fost Natura Family Resort, in Avrig. Reactia noastra cand am ajuns avea sa rezume, de fapt, toate cele 3 zile petrecute acolo: wow!

Ne-a cucerit cu o curte imensa, foarte bine ingrijita si frumos amenanjata, cu atractii pentru toata familia (leagane felurite, tobogane, groapa de nisip, trambulina, casute, tras cu arcul, ping pong), cu preparate gustoase, cu omenia de care dau dovada, cu atmosfera de familie pe care o creaza. Pe langa acestea, cei de acolo ofera si biciclete, masinute, motociclete, trotinete (poate ca febra musculara se trage si de la cursele in 4). Ce mai, nici o sansa ca cineva se plictiseasca sau sa fie nevoie sa iti umpli portbagajul cu jucarii.
  • In prima zi, vineri, ne-am bucurat de Soare, de aerul curat si de incantarea copiilor. 
"Uite, mami, putem juca fotbal. Au si palete cu fluturas. Ce zici, Sebastian, sarim amandoi pe trambulina? Sau vrei mai intai la nisip? Hai mai bine pe leagan!"
Apoi, in timp ce baietii explorau zona, eu si Sara am savurat o inghetata si am povestit "ca fetele".

  • Ziua de sambata a fost una plina de noi experiente, drumetii si râs cu gura pana la urechi. 

O zi de suflet.


O zi cu si despre oameni dragi. 


O zi altfel.


O zi cu adevarat fericita.


Vremea nu mai parea sa fie de partea noastra, dar, vazand ca ne descurcam si cu cizme de ploaie si ne incumetam sa pornim sa descoperim imprejurimile, ploaia s-a oprit si raze timide se zareau printre norii gri si incarcati.
Prima oprire: Castelul de Lut, Valea ZanelorUn loc de poveste, in care toate grijile par ca se duc pe apa ce curge lin si energia te inunda.
Apoi am pornit spre Cascada Bâlea (am fi vrut sa ajungem pana la Bâlea Lac, dar drumul era inchis). Ti se opreste respiratia in loc atunci cand faci cunostinta cu acele peisaje. Pare ca nimic altceva nu mai conteaza, ca vrei doar sa privesti verdele padurii si inaltimea muntilor. Sa fii mereu acolo. 



Acolo unde iti dai seama ce este cu adevarat important. Ca sunt altele lucrurile care ar trebui sa primeze.



Doua motociclete grabite i-au trezit pe copii. Astfel ca, dupa cele cateva magazine cu suveniruri, am urcat intr-un mic traseu. Asa ca pe vremuri, doar ca acum eu tineam de mana o minune de fetita, iar Stefan, in sistemul de purtare, o comoara de baietel.

Nu s-a plans nimeni de oboseala, de pietrele mari si ude, nici nu a intrebat " cat mai este? Mai avem mult?" Emotia drumetiei si necunoscutului era mult mai mare. Bucuria de a ajunge tot mai sus era o reusita in sine. 

Si, de fapt, cred ca a le crea experiente si amintiri conteaza cel mai mult pentru copii. Nu jucaria de la reclame, ce oricum va sta aruncata dupa usa in scurt timp.

La un moment dat, pe deasupra noastra a trecut o telecabina. Nu m-as fi gandit vreodata ca vederea ei ma va face atata de bucuroasa si de entuziasmata. Ne-am uitat unii la altii si, in mai putin de 15 minute, ne gaseam "in camaruta" (cum au denumit-o copiii) aducatoare de noi senzatii si peisaje uluitoare. 


Cine ar fi zis ca vom ajunge sa ne plimbam cu telecabina, la o inaltime de 2300m, ca vom fi purtati spre un taram al zapezii intr-o zi ploioasa de primavara?

Pastravaria Albota a completat lista locurilor de neratat daca sunteti in zona. Un domeniu vast, cu mancare delicoasa si multe de admirat in jur.



Seara la pensiune, copiii au pus in scena un spectacol, la care am râs de ma dureau obrajii. Muzica, dans, coregrafie si roluri. Toate menite sa incununeze una din cele mai reusite zile.

  • Ultima zi am petrecut-o in Sibiu. O plimbare prin Centru a completat perfect aceasta mini excursie.


Retraind toate momentele, pot spune ca aniversarea de anul acesta am sarbatorit-o cu multe zambete, cu intamplari de neuitat si dragoste deplina!



7 mai 2019

Picuri de ploaie

Nu mi-a placut niciodata ploaia. Deloc. 

Copil fiind, insemna sa stau in casa. Si asta nu avea cum sa ma bucure. Tin minte cum tot mergeam la geam sa vad daca s-a oprit, ca sa alerg apoi pe scarile celor 3 etaje pana in spatele blocului. Acolo incepeau, cu si mai mare veselie, jocurile pe care si astazi mi le amintesc: de la sotron, saritul elasticului, tarile, ratele si vanatorii, lapte gros, pana la "geami-geami", hotii si vardistii, tara tara-vrem ostasi sau sticluta cu otrava.

Cum sa imi fi placut ploaia, cand aveam atatea de facut afara?

Nici cand am mai crescut nu m-am indragostit de ploaie. Totusi, romantica din fire, m-am straduit sa vad dincolo de norii gri, sa aud mai departe de tunetele asurzitoare si sa simt mai presus de stropii reci.

Astfel, bucuria saritului in balti am simtit-o odata cu fetita mea. Nu mai era balta in care sa nu fi ramas urmele talpilor noastre saltarete si nici loc de explorat unde sa nu fi alergat, razand cat puteam de tare, in timp ce norii continuau sa se ciocneasca. 

Abia atunci am inteles cat mi-a lipsit acel efect de purificare al ploii. Cate dureri ar fi putut sterge acei picuri si nu i-am lasat. 

Asa ca, ploaie sau Soare, cu sufletul deschis si de la cine nu te astepti, inveti sa te bucuri de lucrurile marunte ca sa le poti imbratisa ulterior pe cele marete.







6 mai 2019

Elementum, in ritmul familiei


Timpul pe care il petrecem cu copiii este, din pacate, limitat si incercam mereu sa alegem cele mai bune variante pentru a ne bucura unul de celalalt. 

Asa ca, am fost tare incantati cand am aflat de Elementum, primul festival dedicat familiilor! 
Dureaza 3 zile (21-23 iunie) si sunt asteptati copii, parinti, bunici intr-o lume gandita si creata pentru familie. Unde? Intr-un spatiu foarte generos pentru distractie si activitati, reinventat special pentru festival – Complex Lac Luncani (aproximativ 50km de Cluj, Alba si Targu Mures).


Este cu siguranta evenimentul pe care nu vrei sa il ratezi! A fost gandit in cel mai mic detaliu, acopera foarte multe zone de interes, de la mic la mare; astfel incat programul obisnuit al familiei sa nu fie dat peste cap. 

Totul se va intampla in ritmul familiei.

Sa le luam pe rand. 😊

Elementum are la baza 5 elemente: foc, aer, pamant, apa si anima; sufletul fiecarui participant, ce face ca festivalul sa prinda viata si sa fie unic!

Astfel, pregatiti-va pentru zboruri de agrement, cu parapanta, ateliere de inaltat zmeie si chiar sarituri cu parasuta.

Iubitor de apa? Atunci, nu uita costumul de baie sau scutecele de inot si incarca-te cu energie pentru traseul toboganelor pe apa, pentru sporturi nautice si diverse jocuri individuale si pe echipe.

Ne indreptam si spre coltul de poveste si teatru de papusi, spre atelierele de experimente distractive si creatie.

Pasionat de gatit? Atunci ia parte la atelierele gastronomice si degusta bunatatile pregatite de micii bucatari.



Pe langa toate cele mentionate pana acum, pe noi ne-au convins si urmatoarele 😊
  • ·         locul de joaca special pentru copilasii cu varsta 0-3 ani (cu personal specializat)
  • ·         sansa de a redescoperi jocurile copilariei (ratele si vanatorii, sotron, tara tara vrem ostasi), realizand astfel un pretios schimb de jocuri intre generatii
  • ·         mesele pentru infasat copii (zona mama-copil)
  • ·         un loc special pentru pregatirea hranei (este permis si accesul cu mancare speciala pentru copii, lapte, apa si fructe)
  • ·         asigurarea unui punct farmaceutic
  • ·         zona de food&drinks

Somnul? A fost printre primele mele intrebari. Cei mici se pot odihni in Casa lui Mos Ene (sistem antifonare a sunetului, muzica ambientala, lumina redusa, paturi, pufuri).

Dupa inca o tura buna de joaca, distractie, activitati si experiente de neuitat, serile nici ca se puteau termina altfel.  Iata concertele anuntate! 


Cele 3 zile vor insemna momente de fericire, conexiune si reconectare. 
Festivalul va deveni destinatia unei altfel de vacante, departe de agitatia zilnica. 

O vacanta de suflet!







2 mai 2019

Acasa de Sarbatori


Ne bucuram de fiecare data cand reusim sa ajungem la Onesti sa ii vedem pe bunici. Se intampla rar, poate o data sau de doua ori pe an. Drumul e foarte lung, mai ales cu doi copii energici in spate.
De data aceasta, am hotarat sa plecam noaptea, sperand ca vor dormi si ni se va parea tuturor ca orele au trecut mai repede. A functionat! Cand nu au dormit, ne-au ajutat cartile si diferitele activitati pregatite.




Bucuria revederii face ca fiecare kilometru parcurs sa merite. De cum a intrat, Sebastian a inceput explorarea, apoi amandoi s-au bucurat de cadourile primite de la bunici si s-au jucat pana am luat masa de pranz impreuna.






In ciuda prognozei meteo, vremea a fost frumoasa si am putut sa ne petrecem timpul in natura, in parc, sa alergam, sa mai consumam din energie.




Am trait emotionata clipele in care Sara a vopsit oua cu mama, cand povesteau despre traditii, si asta pentru ca imi dadeam seama cat de pretioase vor deveni aceste amintiri pentru fiecare dintre noi! 

Concentrata si foarte implicata, Sara aseza cu grija fiecare ou si zambea multumita de rezultat. Il striga pe Sebastian, sa ii arate, iar el exlama un “wow!” care facea cat toate aprecierile posibile.


Noi o priveam si ne intrebam, din nou, “cand a crescut, cum de e asa mare?”


Si, daca e vorba de traditii, a fost o implinire sa pot participa alaturi de parinti la slujba de Inviere. 
De fiecare data, sentimentul este coplesitor cand sute de oameni, tinand lumina sfanta, intr-un glas, rostesc “Adevarat a Inviat!”

Ma uitam la parinti si ma simteam recunoascatoare sa ii am, sa pot fi si anul acesta cu ei, pentru zilele speciale cu copiii, ce stiu ca le umplu sufletul de incantare.



Sarbatoarea a insemnat familie, regasire, armonie, iubire si voie buna.

Am savurat si momentele doar pentru noi doi, atat de asteptate si necesare. Fie ca a fost vorba de un simplu film pe Netflix sau plimbari “ca odata”, bateriile s-au reincarcat (majoritatea lucrurilor ce inainte de copii par banale, acum sunt ca o gura de aer proaspat).

Realizam ca formam aceeasi echipa unita, puternica si, tinandu-ne de mana, pornim spre casa.

Râsul copiilor rasuna, iar Sebastian ma striga: “mami, uite!” Se tin de mana si ochii le sclipesc de fericire si dragoste. Ii imbrastisez puternic, ma topesc in privirea lor, le spun cat ii iubesc si ma rog sa fie sanatosi.

Vacanta a trecut repede si ne pregatim de plecare. Bagaje avem mai multe decat la venire.
Sara ma intreaba cat mai este pana la vacanta de vara pentru ca atunci vrea sa stea 100 de zile.

Planurile le vom face pe drum, este timp suficient pana ajungem acasa la Cluj.

3 apr. 2019

Cu o pelerina si un scut

Ce nume iti vine prima data in minte cand te gandesti la super eroul preferat al copilului tau? Poarta o masca? Are pelerina rosie? Muschi verzi? Arme invincibile? Sau e de otel? Are abilitati de lupta grozave si rezista tuturor loviturilor puternice? Striga si el prin casa :"In timpul noptii ziua salvam?" 

Atribute precum curaj, determinare, forta, ambitie, putere, munca, prietenie, iertare, compasiune si chiar modestie ii fac pe cei mici sa ii indrageasca rapid. Sunt poate printre primele exemple de situatii in care fac diferenta dintre bine si rau.

Sara inca se afla in Arendelle, fascinata de gheata Elsei. Isi doreste si un arc, sigura fiind ca poate lovi centrul tintei precum Neinfricata, dar cadoul cerut Mosului a fost o rochita cu Belle din Frumoasa si Bestia. :)

E totusi o combinatie fericita de putere magica, cutezanta, dragoste pentru familie, gingasie, bunatate si visare. O regasesc in fiecare.

Luptele de suprematie duse de eroii masculini inca nu au inceput, dar cu siguranta ajungem si acolo. Momentan, distractia lui Sebastian este asigurata de felurite mingi si cursele cu masini. Asta daca nu mai demonteaza cate ceva intre timp.

Daca stau sa ma gandesc, pentru mine s-ar potrivi perfect un costum de Wonder Woman. Asta nu pentru ca as fi vreo printesa din Amazon sau m-as pregati pentru reintoarcerea lui Ares. Sunt, in majoritatea zilelor, doar o mama implinita, dar obosita si tot ce astept este o noapte intreaga de somn. Nu ma lupt nici cu vreun Zeu al Raului, ci doar cu ce aduce fiecare moment. Faptul ca la sfarsitul zilei copiii sunt sanatosi, dorm linistiti, casa e in ordine (pe cat posibil), nimeni n-a murit de foame, hainele sunt la spalat sau chiar la uscat; ei bine, asta ma face o Wonder Woman a perioadei in care ma bucur acasa de familia mea iubitoare!

Ah, da. Si scutul acestui super erou e mai mult decat binevenit. Sa vina scutul! Aduceti scutul! Pentru ce? Pentru toate valurile de sfaturi si pareri de "eu stiu mai bine" cum trebuie sa procedezi in cresterea copiilor. Ca e vorba de apropiati, cunostinte, dar mai ales de online, de social media. Mi-ar fi prins foarte bine la primul copil, dar il tin cu gratie si fermitate la al doilea. Stiti cum se zice...niciodata nu e prea tarziu.

Si nu e prea tarziu nici sa il ajutam pe copil sa inteleaga ca, de fapt, el este eroul!

Atunci cand da dovada de eroism, ajutandu-l pe colegul de la gradinita sa se urce pe leagan sau il prinde inainte sa cada si sa se loveasca.
De generozitate cand imparte gustatea cu fratele cel mic acasa sau, de cele mai multe ori, cu porumbeii din spatele blocului.
De bunatate cand isi pune jucariile preferate in pachetele trimise de Craciun copiilor din diferite centre, gandindu-se cat de bucurosi vor fi.
De curaj cand merge la medic sau se arunca in multimea de mingi colorate de la locul de joaca, coborand de pe cel mai inalt tobogan.
De empatie cand sterge lacrimile prietenului cel drag, incercand sa il inveseleasca.
De iubire cand seara la culcare te strange in brate si iti spune "mami, te-am iubit dintotdeauna!"

Cu puteri fantastice sau nu, cu masti sau fara, adu-ti aminte sa te bucuri de fiecare aventura alaturi de mini eroii ce isi exerseaza armele secrete in jurul tau.


"May the force be with you!"