17 ian. 2019

Vacanta de iarna

Ma gandeam cu o strangere in spate ca urmeaza lunga vacanta de iarna. Mai ales ca pentru noi a inceput mai repede din cauza unei enteroviroze. Ma si vedeam pregatind doar mancare de regim in perioada sarbatorilor.  Din fericire, a fost o forma usoara si in 3-4 zile au fost pe picioare amandoi. Chiar in seara de 23.

Asa ca am impodobit atunci bradul (de obicei il facem in 24 dimineata, e o traditie de cand eram copil). Impodobit e destul de mult spus, caci Sebastian era mai incantat sa tina el toate globurile decat sa le vada perfect aranjate in brad de sora mai mare.
Nici clasica poza in patru la brad nu a iesit ca de pus in rama. Cu aparatul setat, noi gesticulam mult ca sa se uite copiii la beculet. Ei radeau cu gura pana la urechi de noi, crezand ca e ceva joc nou. Poate anul viitor ne incumetam sa mergem la o sesiune foto profi, sperand ca baietelul de ciocolata va avea rabdare macar la primul cadru.

Trecand peste asta, seara a fost frumos completata de momentul in care au descoperit cadourile sub bradul pe jumatate luminat.
Vizibil emotionata, Sara a deschis cutia atent impachetata cu unicornul dorit. "Wow, la televizor nu parea sa fie asa mare! Imi place, mami!". Grozav, un copil multumit si fericit!
Dar, nu-i asa, ce contau cadourile primite de el? Sa mai astepte. Si Sebastian voia tot unicornul. Sara salveaza situatia, il plimba amandoi prin casa tinandu-l de cate un picior.🦄

Cu Mosul plecat sa mai imparta cadouri, zicem ca ar trebui sa o luam si noi din loc. Si unde altundeva daca nu la bunici? E un drum foarte lung pana la Onesti, dar nimic nu se compara cu sentimentul trait cand ajung ACASA.  Fericirea le este usor transmisa copiilor, care par a fi de acolo, ca apartinand locului de suflet.

A urmat o saptamana cu multa voie buna, cu miros de bunatati facute "ca la mama acasa", cu multe griji lasate in urma. Copiii au relationat extrem de bine cu bunicii, asa ca, dupa un an incarcat, am reusit sa petrecem timp in doi in fiecare zi!! Ne-am incarcat cu energie, ne-am plimbat de mana si am decis care e locul preferat unde sa savuram o cafea in liniste.

Dupa atat bine, ne-am intors la Cluj sa ne bucuram de timp in patru, fara sa ne uitam la ceas, fara sa pierdem din entuziasm cand vine seara de duminica.
Am iesit la sanius, am construit turnulete peste turnulete, Lego, puzzle, am desenat carti intregi, am adormit toate papusile, am umflat baloane, am facut petrecere in pijamale si tot ce si-au dorit copilasii.
Imi vibra inima de fiecare data cand il auzeam pe Sebastian strigand-o "Ara, Ara", sa vad cum o cauta mereu si cu cata veselie o trezeste dimineata. Sara ii raspundea cu caldura si multa dragoste in privire. 

Pot spune ca RECONECTARE este cuvantul care defineste vacanta de iarna. 
Tare bine ne-a prins aceasta luna, pe copii i-a unit si mai mult. Iar noi, neasteptat, chiar ne-am relaxat 💖




















Un comentariu: