Ziua pare ca urmeaza tiparul unei dimineti obisnuite de duminica. Terminam micul dejun in familie si ne gandim cum sa ne petrecem ziua. Asta in timp ce Sebastian incearca din nou sa ajunga la cana de cafea, atras fiind de mirosul revigorant sau poate de mesajul de pe cana.
Ne dam seama repede ca tot ce ne dorim e o zi linistita, o zi in care "sa nu scoatem masina" sau, cum ar zice Sara, "o zi numai noi, familia." O zi linistita, dar care ne umple de energie si aduce atatea zambete sincere, imbratisari calde si fericire ca ne avem unii pe altii.
Stand cu capul pe umarul lui, iar imi spune ca ar trebui sa fac ceva in privinta scrisului, ca poate acesta e raspunsul la foarte des adresata intrebare :"ce sa fac pentru mine, pentru a imbina utilul cu placutul, pentru a gasi un moment eu cu mine, o oaza de relaxare?"
Aparent de nicaieri, raspund cu voce tare ca as putea incerca sa scriu o carte pentru copii.
Era prima data cand ma gandeam la asta.
Ca de obicei, foarte atenta la discutia noastra, Sara intervine entuziasmata :"Daaa, o poveste cu un fluturas, mami!"
Ne-am uitat unul la altul si am stiut ca era momentul sa prind aripi si sa dau viata acestui personaj.
Am scris povestea cu zambetul pe buze, cu ochii stralucind de bucurie, cu inima plina de recunostinta si sufletul incarcat de emotie.
Am scris povestea pentru Sara si pentru toti copiii care stiu ca, urmandu-si drumul, visele pot deveni realitate.
Am scris povestea cu speranta ca si voi il veti indragi pe Fly si imi veti sustine zborul.
Am scris povestea in timp ce Sebastian isi facea somnurile de peste zi si am retusat-o noaptea, in putinele momente in care nu il readorm pe baietelul de ciocolata.
Ideile s-au legat pe masura ce inaintam spre Floarea Dorintelor si imi completam cautarile despre fluturii din familia Papilionidae.
Cu multa nerabdare asteptam reactiile primului meu cititor. Sara urma sa imi ofere un feedback obiectiv; reactiile unui copil fiind oneste si cat se poate de autentice.
Au fost zambete, intrebari, cunostinte insusite, râsete cristaline de copil, distractie la auzul numelor personajelor; atentia la firul povestii fiindu-i captata. De la un capat la celalalt.
Nu a intarziat nici replica ei legata de ce i-ar fi cerut Florii Dorintelor. Cata bunatate si sensibilitate se pot ascunde in spatelor acelor ochi mari caprui!
Ce a cautat in acel moment Sara in povestire si nu a gasit au fost imaginile. Era nevoie ca cineva sa dea culoare aventurii. Asa am cunoscut-o pe Ludmila. Mainile ei magice au desenat lumea lui Fly si au consolidat drumul catre tipar.
Drum cu destule hopuri, pe parcursul caruia e nevoie de multa determinare si perseverenta. Dar nu era loc de dat inapoi, ci doar de tinut capul sus, strans de mana tare pe cel mai drag si mers inainte pentru a vedea bucuria pe chipurile copiilor ce parcurg drumul spre râu impreuna cu fluturasul Fly.
Acum, cand cartea ajunge la voi, va multumesc!
Va multumesc pentru ca faceti ca fiecare pas inainte sa fi meritat toata energia din acel moment.
Va multumesc pentru ca Sara vede un exemplu ca lumea se si ajuta.
Ca fiecare punem cate un gram de bunavointa si sustinere pentru indeplinirea viselor avute de ceilalti.
Va invit sa ajungeti la finalul aventurii si sa descoperiti dorinta copilului ce se cuibareste in bratele voastre.
Sau, de ce nu, sa lasati sa iasa la iveala dorinta aceea, pusa de demult si pentru care ati amanat inceperea pasilor spre indeplinire.
Mult succes. Abia așteptăm cartea!
RăspundețiȘtergereMultumesc!🦋
RăspundețiȘtergere