15 ian. 2019

Ani ce vin si trec


Schimbari, adaptare, nou, oboseala, iubire, implinire, lacrimi, familie sunt printre primele cuvinte care imi vin in minte cand ma gandesc la anul 2018. 

E primul an intreg in formula de 4. A fost usor? A fost greu? A fost asa cum ne asteptam? Un pic din toate. Usor pentru ca ne putem baza unul pe altul, pentru ca Sara e o minunata sora mai mare si s-a adaptat asa cum a putut ea mai bine. Greu pentru furtuna emotionala din sufletul meu in invatarea vietii cu doi copilasi, pentru lupta dusa cu oboseala adusa de sutele de nopti nedormite, pentru dorul de noi doi. Cum ne asteptam pentru ca am intuit corect cum va fi din momentul in care am decis sa incercam sa ne intregim familia cu un fratior.

Unul din momentele de suflet e acela de dupa nasterea lui Sebastian, in care ochii mei erau plini de lacrimi de fericire. Ma uitam la micutii ce se priveau indelung, spunandu-si atat de multe in acea strangere de mana si parca nu imi venea sa cred ca sunt ai mei. Sunt sentimente ce vin valuri, valuri, umpland si inundand intreaga fiinta cu dragoste si recunostinta. 

Situatii pe parcursul anului in care am simtit ca nu mai pot au fost multe. Imi venea sa las tot si sa merg intr-un colt sa pot macar plange, sa ma descarc. Dar, acestea nu au facut decat sa ma intareasca, sa imi dea incredere ca am resurse nebanuite, ca tot ce conteaza este sa fiu acolo pentru ei. Pur si simplu sa fiu.

In 2018 mi-ar fi placut sa fiu si mai mult sotie. Sa il tin mai mult de mana, sa ne bucuram mai mult de dragostea noastra, sa ne fi plimbat singuri seara pe plaja din Belek. Pe nisipul rece si ud au ramas totusi urmele unei familii unite, in aer au rasunat râsete de copii fericiti, iar inima a adunat amintiri pretioase ale unei prime vacante in 4. Si, in cele din urma, despre asta cred ca trebuia sa fie vorba acum.

Dorinta de sotie ramane fruntasa pentru anul ce urmeaza:)

Pe aceeasi lista de dorinte, voi mai aseza cele doua lucruri pentru care ma rog in fiecare seara: putere si rabdare sa imi cresc copiii asa cum se cuvine si cum stiu mai bine. Atat. Restul va veni de la sine.

E frig afara. Macar de-ar ninge. Ii imbrac sa iesim la joaca, sa vad cum li se coloreaza obrajorii. Eu ma acopar cu dragostea lor, de cald imi va tine zambetul lor.






2 comentarii: