14 feb. 2019

Minunea mea cu ochii mari

Sara este minunea mea cu ochii mari! 

Un copil atat de dorit si indelung asteptat! 

Povestea ei incepe din momentul in care, undeva in sufletul meu, am simtit ca sunt pregatita si imi doresc mai mult decat orice sa fiu mama. Nu mai voiam sa aman. Inima mea tanjea tot mai mult dupa un copilas. 

Si ar fi trebuit sa fie usor, nu-i asa? N-a fost sa fie...

A urmat o lunga perioada de monitorizari periodice, de plans in fiecare luna ca nici de data asta, de teste, de sperante naruite. 

Pana intr-o zi de iulie. Zi ce m-a facut sa tremur de emotie. In bucatarie, ne uitam unul la altul si nu ne venea sa credem. Parca nici nu indrazneam sa ne bucuram pe deplin pana la confirmarea oficiala. Am impartasit vestea cea mare doar cu parintii, desi am fi strigat in gura mare si le-am fi spus pana si trecatorilor de pe strada ca, da, vom fi parinti. Nu pot uita cu cata bucurie, dar si teama mergeam la ecograf. Vorbeam cu burtica si ii spuneau sa se miste un pic, sa dea un semn cat de mic, sa stiu eu ca e bine. 

Pana la aproape 5 luni, am facut liste cu nume pentru baieti. Cum de ce? Pentru ca ni s-a spus asa:"Nu as pune inca imaginea cu ecografia pe frigider, dar 90% e baietel!" Ba le-am si trimis parintilor mei niste botosei albastri ca sa stie ca vor avea un nepotel. Asa ca, imi intelegeti mirarea cand 100% in burtica, de fapt, crestea o fetita ce n-am fi banuit ca ne va umple viata cu atat de multa dragoste si veselie. Din nou ne uitam unul la altul, de data aceasta in cabinetul clinicii, si nu stiam cum sa ne manifestam. In lipsa unei reactii vocale, medicul a crezut ca ne doream neaparat un baiat. Baiat, fata, inima minunii pentru care ne rugasem rasuna in aer. 

Doar cand am ajuns in masina, panicata, am exclamat "Codite pentru fetite! Eu nu stiu sa fac. De abia imi aranjez mie parul!" Am izbucnit in râs si ne-am imbratisat toti trei.

Numele i l-am ales cand ne intorceam de la aniversarea zilei de nastere a lui Stefan. Dupa multe sugestii, pareri ca trebuie sa fie asa, ba nu, sa respecte x, y si z, am decis ca, asa cum o simteam eu in burtica, numele Sara i se potriveste pe deplin. 

Nasterea a fost una mai usoara decat ma asteptam si decat ma speriase mare parte a lumii. 

De atunci si pana astazi, cand implineste 5 ani, timpul a zburat. Atat de repede ca mi se pare ca am clipit si ea deja e mare. 

Ramane un copil atat de bland si deosebit! O pretuiesc si o ador. Este calda, prietenoasa, generoasa, extrem de iubitoare, foarte inteligenta, amuzanta si creativa. Petrece multe ore desenand, facand puzzle, scriind, uitandu-se pe carti, dansand, gatind, bucurandu-se de fiecare jucarie. Si, de aproape 1 an si jumatate, le imparte pe toate cu fratiorul mai mic. Da, este si o minunata sora mai mare! Macar (mai ales) de ziua ei sa o laud :) 

Ce ii urez astazi? Sa fie sanatoasa, norocoasa si sa se bucure din plin de copilarie. Sa râdă mult si tare. Sa fie increzatoare si curajoasa. Sa descopere lumea cu ale sale frumuseti. Sa continue sa isi pretuiasca familia si prietenii. Sa danseze cu pasiune si sa isi coloreze amintirile. 

Iti multumesc, copil drag si bun, ca ai ales sa fiu mama ta. 

Te iubesc "pana in tarile calde si inapoi. Si iar pana in tarile calde si inapoi. Si iar si iar si iar." 

La multi ani!









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu