15 iun. 2019

In ce grupa esti?






Cu inima plina de trairi pe care doar o mama le poate intelege pe deplin, intram in gradinita din spatele blocului.  Cand ne-am mutat in cartier, zambindu-ne, ne spuneam: "E atat de aproape. Aici va merge si copilul nostru". 


Pareau vremuri atat de indepartate, dar, dupa 2 ani si 7 luni, portile gradinitei se deschideau pentru minunea ce ma tinea strans de mana. 

Dupa cele cateva zile de acomodare, au urmat 3 saptamani in care ea ramanea plangand in grupa, iar eu ma indreptam cu lacrimi in ochi spre serviciu. Imi imaginam cum ma intorc, o cuprind in cea mai puternica imbratisare si plecam intr-un loc doar al nostru. Insa, realitatea venea cu ore intense de lucru si goana catre casa pentru a intelege ca "mami vine mereu. Nu te va lasa niciodata."








Curand, a urmat prima serbare si o primă poezie pe care eu o recitam in gand, iar ea, tinand un microfon in mana dreapta, punea tot sufletul ei de copil bun si bland in fiecare cuvintel rostit.


Grupa mijlocie, marcata de schimbari ce stergeau din entuziasmul Sarei de a mai pleca dimineata de acasa, ne-a determinat sa ne luam ramas bun de la gradinita din spatele blocului.










Timpul a demonstrat ca decizia, cantarita si intoarsa pe toate partile luni de zile, a fost cea mai potrivita pentru ca fetita vesela si plina de viata sa reapara. 






Este uimitor ce impact au dascalii asupra micilor omuleti in formare. 


Cum de la teama, tristete, respingere, se trece la entuziasm, dragoste, nerabdare, dorinta de a ajunge cat mai repede in fiecare zi!

Grupa mare a insemnat progres, insusire de foarte multe lucruri noi, afectiune fara margini, grija, dedicare, prieteni noi si povesti interminabile despre cat de grozav si-a petrecut ziua.

                                      Noua ne-a adus liniste si impacare.








In fata dulapului cu rochite colorate, o alegem pe cea pentru serbarea de a doua zi. Le probeaza pe fiecare in parte si se invarteste fericita.

Eu ma intreb din nou "cand s-a facut asa mare? Cum se face ca fetita mea cu parul blond si ondulat termina grupa mare?"



Acum, in fata unei sali pline, rosteste cu vocea tremuranda poezia pe care cu drag a pregatit-o.

"Mami, am fost tare emotionata!" imi marturiseste cand ne indreptam spre gelateria preferata.

Ii raspund ca e firesc si ca s-a descurcat grozav, iar eu sunt foarte mandra de ea. Si nu doar pentru astazi. Ci pentru cat de frumos a crescut pe parcursul anilor de gradinita.




  • pentru cum a reusit sa faca fata diverselor si profundelor stari emotionale
  • pentru cum a interactionat cu cei din jur,
  • pentru prieteniile legate,
  • pentru toate rezultatele activitatilor in care s-a implicat,
  • pentru fiecare experienta acumulata

Din fericire, se mai poate bucura inca un an de aceasta etapa a copilariei.

Pana atunci, ne asteapta vacanta de vara. Lunga pentru parinti, mult asteptata de copii si cu ocazii de a ii revedea pe bunici :)





2 comentarii:

  1. Draga Elena, am simtit si eu multe emotii mergand la serbarea copilasului meu. Scrii asa de frumos... Felicitari!

    RăspundețiȘtergere