34

De ceva timp, am ales ca ziua de nastere sa mi-o petrec departe de rutina zilnica si de agitatie. 

Dupa multe cautari, destinatia a fost Natura Family Resort, in Avrig. Reactia noastra cand am ajuns avea sa rezume, de fapt, toate cele 3 zile petrecute acolo: wow!

Ne-a cucerit cu o curte imensa, foarte bine ingrijita si frumos amenanjata, cu atractii pentru toata familia (leagane felurite, tobogane, groapa de nisip, trambulina, casute, tras cu arcul, ping pong), cu preparate gustoase, cu omenia de care dau dovada, cu atmosfera de familie pe care o creaza. Pe langa acestea, cei de acolo ofera si biciclete, masinute, motociclete, trotinete (poate ca febra musculara se trage si de la cursele in 4). Ce mai, nici o sansa ca cineva se plictiseasca sau sa fie nevoie sa iti umpli portbagajul cu jucarii.

• In prima zi, vineri, ne-am bucurat de Soare, de aerul curat si de incantarea copiilor. 

"Uite, mami, putem juca fotbal. Au si palete cu fluturas. Ce zici, Sebastian, sarim amandoi pe trambulina? Sau vrei mai intai la nisip? Hai mai bine pe leagan!"

Apoi, in timp ce baietii explorau zona, eu si Sara am savurat o inghetata si am povestit "ca fetele".

• Ziua de sambata a fost una plina de noi experiente, drumetii si râs cu gura pana la urechi. 

O zi de suflet.

O zi cu si despre oameni dragi. 

O zi altfel.

O zi cu adevarat fericita.

Vremea nu mai parea sa fie de partea noastra, dar, vazand ca ne descurcam si cu cizme de ploaie si ne incumetam sa pornim sa descoperim imprejurimile, ploaia s-a oprit si raze timide se zareau printre norii gri si incarcati.

Prima oprire: Castelul de Lut, Valea Zanelor. Un loc de poveste, in care toate grijile par ca se duc pe apa ce curge lin si energia te inunda.

Apoi am pornit spre Cascada Bâlea (am fi vrut sa ajungem pana la Bâlea Lac, dar drumul era inchis). Ti se opreste respiratia in loc atunci cand faci cunostinta cu acele peisaje. Pare ca nimic altceva nu mai conteaza, ca vrei doar sa privesti verdele padurii si inaltimea muntilor. Sa fii mereu acolo. 

Acolo unde iti dai seama ce este cu adevarat important. Ca sunt altele lucrurile care ar trebui sa primeze.

Doua motociclete grabite i-au trezit pe copii. Astfel ca, dupa cele cateva magazine cu suveniruri, am urcat intr-un mic traseu. Asa ca pe vremuri, doar ca acum eu tineam de mana o minune de fetita, iar Stefan, in sistemul de purtare, o comoara de baietel.

Nu s-a plans nimeni de oboseala, de pietrele mari si ude, nici nu a intrebat " cat mai este? Mai avem mult?" Emotia drumetiei si necunoscutului era mult mai mare. Bucuria de a ajunge tot mai sus era o reusita in sine. 

Si, de fapt, cred ca a le crea experiente si amintiri conteaza cel mai mult pentru copii. Nu jucaria de la reclame, ce oricum va sta aruncata dupa usa in scurt timp.

La un moment dat, pe deasupra noastra a trecut o telecabina. Nu m-as fi gandit vreodata ca vederea ei ma va face atata de bucuroasa si de entuziasmata. Ne-am uitat unii la altii si, in mai putin de 15 minute, ne gaseam "in camaruta" (cum au denumit-o copiii) aducatoare de noi senzatii si peisaje uluitoare. 

Cine ar fi zis ca vom ajunge sa ne plimbam cu telecabina, la o inaltime de 2300m, ca vom fi purtati spre un taram al zapezii intr-o zi ploioasa de primavara?

Pastravaria Albota a completat lista locurilor de neratat daca sunteti in zona. Un domeniu vast, cu mancare delicoasa si multe de admirat in jur.

Seara la pensiune, copiii au pus in scena un spectacol, la care am râs de ma dureau obrajii. Muzica, dans, coregrafie si roluri. Toate menite sa incununeze una din cele mai reusite zile.

• Ultima zi am petrecut-o in Sibiu. O plimbare prin Centru a completat perfect aceasta mini excursie.
  

Retraind toate momentele, pot spune ca aniversarea de anul acesta am sarbatorit-o cu multe zambete, cu intamplari de neuitat si dragoste deplina!