Va fi bine!

Se uita in oglinda emotionata, isi mai aranjeaza o data buclele aurii si spune:"sunt pregatita!"

Eu imi sterg repede lacrimile din coltul ochilor, ii zambesc si o imbratisez puternic.

E timpul sa pornim spre scoala.

• E prima zi.

• Clasa 0.

• Punctul 0.

O mie de intrebari nu-mi dau pace.

Ce isi va aminti despre ziua de astazi?
Va fi in siguranta?
Ce amintire va purta cu ea de-a lungul anilor? 
Se va acomoda cu toate regulile vremurilor pe care le traim?
Ce urme vor lasa acestea in sufletul ei mare si minunat de copil?

"Mami, abia astept sa ajungem, sa o intalnesc pe doamna invatatoare si sa imi cunosc colegii!" rasuna vocea Sarei.

Las gandurile intr-un colt si ii impartasesc entuziasmul: "Sunt convinsa ca va fi o zi speciala. Sa te bucuri de fiecare moment. Ne vedem la 11 si apoi ne petrecem ziua impreuna, ca fetele!"

Topaie de bucurie si striga "yay, yay, yay! Esti cea mai buna mamica din lume!"

La poarta scolii, isi tine mandra ghiozdanul in spate si, curioasa, isi cauta din priviri colegii.

Se alatura grupului cu un "buna dimineata" timid. 

Zambetul din spatele mastii nu se vede, dar ochii ii sclipesc.

"Va fi bine, mami" striga ea, in timp ce-mi face cu mana, citindu-mi parca gandurile.

"Te iubesc, Sara!" reusesc sa ii raspund cu vocea aproape tremurand.

Plec si lacrimile nu mai pot fi stapanite.

Slava Domnului ca ea e pregatita! Mie imi va mai lua putintel timp.