Nu m-am gandit niciodata ca cineva avea sa ma iubeasca asa
cum o face el. Nu mi-a trecut nici prin gand ca as putea insemna atat de mult
pentru cine avea sa fie "el" in viata mea. Nu am crescut
imaginandu-mi ziua nuntii, nici cum avea sa arate rochia de mireasa sau ca voi
avea doi copii.
Am luat totul asa cum a venit, rand pe rand. Mi se pareau foarte indepartate acele timpuri, altele ma consumau emotional si ma tineau cu mintea in prezent. Erau scoala, invatatul, ambitia de a fi mereu prima. Apoi prieteniile, multe din ele false, despre care mama ma tot avertiza, dar cine sa auda? Pur si simplu, viata de zi cu zi si ale sale greutati din acea perioada.
La 19 ani avea sa se schimbe tot. Atunci l-am auzit prima data pe fratele meu vorbind despre el, despre colegul lui de la Iasi.
Nici prin gand nu mi-a trecut atunci ca vor urma 5 ani cu foarte multe incercari, cu tot atat de multe descurajari, ca "nu va tine, relatiile la distanta nu merg niciodata".
5 ani cu foarte mult dor, drumuri interminabile Cluj-Iasi, Iasi-Cluj, cu ore intregi la telefon, cu impartasit de sentimente si trairi cum nu o mai facusem cu nimeni pana atunci, cu adormit seara doar dupa ce piesa de la el mergea pe repeat.
5 ani in care, mai tarziu aveam sa realizez, am crescut alaturi de el. Echilibrata cred ca e un cuvant potrivit pentru transformarea produsa atunci.
Nu as putea descrie emotia simtita de fiecare data cand trenul oprea, cand ma topeam in acea imbratisare care spunea mai mult decat ar fi facut-o toate cuvintele. Timpul statea in loc si inimile isi spuneau cat au tanjit una dupa bataia celeilalte. Inimi la unison.
Au fost cei mai frumosi ani din viata mea!
Este persoana care ma completeaza, care m-a sustinut mereu, care a vazut tot ce e mai frumos in mine, care m-a ridicat de la pamant de atatea ori. A reusit mereu sa imi arate si partea pozitiva cand totul parea ca se naruieste. A sters multe lacrimi si a pus in locul lor speranta.
Astazi ii multumesc pentru ca ma face sa devin cea mai buna versiune a mea, pentru ca si dupa 14 ani mi se umple sufletul de fericire cand il vad, pentru ca are rabdare cu mine, pentru blandetea din privire, pentru ca ma iubeste. Pentru ca “ochii care nu se vad, se cauta”.
Am luat totul asa cum a venit, rand pe rand. Mi se pareau foarte indepartate acele timpuri, altele ma consumau emotional si ma tineau cu mintea in prezent. Erau scoala, invatatul, ambitia de a fi mereu prima. Apoi prieteniile, multe din ele false, despre care mama ma tot avertiza, dar cine sa auda? Pur si simplu, viata de zi cu zi si ale sale greutati din acea perioada.
La 19 ani avea sa se schimbe tot. Atunci l-am auzit prima data pe fratele meu vorbind despre el, despre colegul lui de la Iasi.
Nici prin gand nu mi-a trecut atunci ca vor urma 5 ani cu foarte multe incercari, cu tot atat de multe descurajari, ca "nu va tine, relatiile la distanta nu merg niciodata".
5 ani cu foarte mult dor, drumuri interminabile Cluj-Iasi, Iasi-Cluj, cu ore intregi la telefon, cu impartasit de sentimente si trairi cum nu o mai facusem cu nimeni pana atunci, cu adormit seara doar dupa ce piesa de la el mergea pe repeat.
5 ani in care, mai tarziu aveam sa realizez, am crescut alaturi de el. Echilibrata cred ca e un cuvant potrivit pentru transformarea produsa atunci.
Nu as putea descrie emotia simtita de fiecare data cand trenul oprea, cand ma topeam in acea imbratisare care spunea mai mult decat ar fi facut-o toate cuvintele. Timpul statea in loc si inimile isi spuneau cat au tanjit una dupa bataia celeilalte. Inimi la unison.
Au fost cei mai frumosi ani din viata mea!
Este persoana care ma completeaza, care m-a sustinut mereu, care a vazut tot ce e mai frumos in mine, care m-a ridicat de la pamant de atatea ori. A reusit mereu sa imi arate si partea pozitiva cand totul parea ca se naruieste. A sters multe lacrimi si a pus in locul lor speranta.
Astazi ii multumesc pentru ca ma face sa devin cea mai buna versiune a mea, pentru ca si dupa 14 ani mi se umple sufletul de fericire cand il vad, pentru ca are rabdare cu mine, pentru blandetea din privire, pentru ca ma iubeste. Pentru ca “ochii care nu se vad, se cauta”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu